De mii de ani, oamenii şi-au tot însemnat trupurile cu tatuaje. Acest tip de design permanent, uneori simplu, alte ori extrem de complicat, dar mereu cu un înţeles personal, a servit în diverse scopuri, de la indicator al statutului, până simbol al credinţei sau mijloc de transmitere a mesajelor secrete.
În 1981 au fost descoperite mai bine de 20 de figurine umane din lut în nord-estul României, la Cucuteni. Toate aceste figurine aveau sculptate de-a lungul corpului decoraţii complexe. Figurinele umane au fost create de cucutenieni, oamenii care au trăit în perioada 4800 – 3000 înaintea erei noastre, iar specialiştii susţin că ele trebuie să fi jucat un rol important în viaţa acestei culturi.
Unii oameni de ştiinţă au interpretat aceste linii drept reprezentări ale modificărilor corporale. „Ar putea fi tatuaje”, susţine arheologul Douglass Bailey, de la Universitatea San Francisco. „Unii spun că este vorba de haine, sau că ar putea reprezenta altceva, ceva ce noi nu putem înţelege. Adevărul este că s-ar putea să nu dezlegăm niciodată misterul legat de modelele de pe corpul figurinelor de la Cucuteni. Iar dacă privim dintr-un alt unghi, s-ar putea ca această lacună să fie neimportantă. Ceea ce este important este faptul că oamenii care au trăit în acea perioadă foloseau suprafaţa corpului pentru a comunica idei, indiferent că era vorba de mesaje legate de apartenenţa la un grup sau de identitatea individuală”.
Douglass Bailey notează că figurinele din Paleoliticul timpuriu, precum Venus de Willendorf erau nemarcate şi că inciziile de pe corpurile figurinelor au apărut abia după începutul neoliticului, atunci când ceramica a început să fie confecţionată şi decorată.
„În neolitic, oamenii realizau incizii în vase cu ajutorul unui obiect ascuţit. Dacă vasul era o metaforă a corpului, procesul de gravare putea fi văzut şi ca o tatuare”, consideră Bailey.
Deşi este posibil ca practica să fi existat în paleolitic, nu există dovezi care să indice că tatuajele ar fi existat mai devreme de acum 7.000 de ani. Poate că abia după ce au fost decorate primele vase, oamenii au început să realizeze schimbări permanente pe propriile corpuri.
Civilizatia Cucuteni
PRIMA CIVILIZAȚIE EUROPEANĂ
Civilizatia Cucuteni (5500 – 3500 î. Hr.) a fost cea mai veche civilizație atestată din Europa, precedând civilizațiile din Sumer și Egiptul Antic cu câteva sute de ani. Cucutenenii au fost predecesori ai poporului dac, respectiv ai românilor de astăzi.
DEFINIŢIE CIVILIZAŢIA CUCUTENI
Cultura Cucuteni (5500-3500 î. Hr) este cea mai veche civilizație atestată din Europa și în același timp una dintre cele mai vechi ale lumii. Elemente ale culturii Cucuteni au fost descoperite pentru prima oară în România dezvelind o civilizație care se întindea din nord-estul regiunii Transilvania, Moldova și până în Ucraina. Cucutenii utilizau un sistem avansat de construcții, se ocupau de agricultură și creșterea animalelor, stăpâneau diverse tehnici printre care desalinizarea apei și nu în ultimul rând erau renumiți pentru olărit și pictură. Prin fuziunea civilizaţiei Cucuteni cu popoarele indo-europene migratoare a rezultat formarea poporului trac, respectiv cel al dacilor, strămoşii românilor de astăzi.
CIVILIZAȚIA CUCUTENI | CONCEPT
Cultura Cucuteni este cea mai veche civilizație atestată din Europa și în același timp una dintre cele mai vechi ale lumii. Deși datează din perioada 5500-3500 î. Hr., precedând civilizațiile din Sumer (3500-2220 î. Hr.) și Egiptul Antic (3400 î. Hr -300 d. Hr.), civilizația Cucuteni nu reprezintă o referință la fel de impresionantă din simple motive politice și financiare.
Ignorarea Culturii Cucuteni se datorează faptului că localizată fiind pe teritoriile României și Ucrainei, țări care au făcut parte din blocul Sovietic până la începutul anilor '90, regimurile comuniste au neglijat și omis intenționat anumite aspecte legate de identitatea națională și nu au pus accent pe investigații și cercetări arheologice. Astfel civilizația Cucuteni a rămas necunoscută publicului larg, timp în care sintagma de „cea mai veche civilizație” a rămas asociată la nivel global cu civilizațiile sumeriene și egiptene.
Cultura Cucuteni a fost un deschizător de drumuri din multe puncte de vedere, fiind prima civilizație a lumii care a construit case cu etaj, comunitățile lor trăind în așezări de până la 20.000 de locuințe.
Cucutenenii au lăsat în urmă o ceramică unică în Europa, lucrau manual și decorau obiectele în spirală, având roșu, negru și alb ca și culori caracteristice. Singurele asemănări găsite au fost cele cu ceramica unei culturi din China neolitică, apărută însă la 1000 de ani după cea europeană.
Un element important al ceramicii și picturii cucutenilor era motivul lupului, deseori reprezentat pe ceramică prin dansatori cu măști de lup. Acest motiv a fost transmis în timp și a devenit simbolul de bază al dacilor (strămoșii românilor de astăzi) care au inhabitat spațiul Transilvaniei.
Cucutenii au fost primii din lume care au folosit tehnica de exploatare a sării bazată pe încălzirea unui vas de ceramică plin cu apă sărată; la evaporarea acesteia sarea rămânând pe fundul vasului.
Populația purta tatuaje reprezentând un semn totemic care desemnau un mod de integrare și de identificare în structura lor socială. Tatuajele conțineau motive geometrice așezate simetric și au fost sursa de inspirație pentru crearea figurinelor din lut găsite de către arheologi în spațiul transilvănean. Un alt element important îl constituie absența statuetelor cu sclavi, indicând caracterul pacifist al acestei civilizații.
Cultura Cucuteni și-a încheiat ciclul în aproximativ 3500 î. Hr, când a fuzionat cu populația Indo-Europeană, rezultând astfel populația tracă, din care s-au desprins dacii. Acest lucru înseamnă că populația care locuiește pe teritoriul Transilvaniei conține genele celor mai vechi civilizații, și indirect mitologia dacică conține elemente de originalitate.
Comments